Masurile fara precedent de crestere a masei monetare luate de principalele banci centrale ale lumii nu fac decat sa incurajeze artificial investitiile in active riscante. Banca Centrala Europeana (BCE) si-a anuntat intentia de a relaxa politica monetara pentru a ajuta statele zonei euro aflate in dificultate si, suprinzator, la scurt timp, o decizie similara a fost anuntata si de sistemul de banci centrale al Statelor Unite (Fed).

Presedintele Consiliului Fiscal, Ionut Dumitru, apreciaza ca bancile centrale „cumpara” timp pentru a oferi spatiu de implementare reformelor structurale, altfel existand riscul sa asistam doar la cresterea inflatiei si nu la reducerea somajului.

Analistul independent Florin Citu atrage atentia ca politica monetara relaxata ar putea determina o majorare a preturilor pe pietele de marfuri, in conditiile in care acestea sunt folosite pentru pastrarea valorii banilor. El sustine ca in acest moment asistam la o monetizare a datoriei publice, iar urmatorul pas va fi cresterea taxelor. Cu alte cuvinte, in viitorul apropiat, nivelul de trai va fi erodat atat de inflatie, cat si de taxe.

Intrebarile adresate in aceasta saptamana de revista „Finantistii” analistilor economici sunt:

1. Avand in vedere intentiile de relaxare monetara anuntate de BCE si de Fed, care dintre cele doua zone considerati ca va constitui un potential investitional mai atractiv?

2. Ce impact credeti ca vor avea masurilor luate de BCE si Fed asupra somajului?

3. Considerati ca vor avea impact asupra pietelor de marfuri?

4. Ce relatie apreciati ca va exista intre cele doua masuri si nivelul de trai al populatiei?

Radu Craciun, director general-adjunct Eureko

1. In cazul in care prin “potential investitional” ne referim la actiuni listate, as spune ca, pe termen scurt, mai degraba Statele Unite ar putea fi mai atractive, datorita politicilor fiscale mult mai relaxate decat in Europa si a faptului ca “bula” de lichiditate indusa de Fed are sanse sa duca la un efect de antrenare pe bursa. Pe termen lung insa, SUA se afla in mod clar intr-un cerc vicios din care nu sunt semne ca ar fi capabile sa iasa. Din acest motiv, exista pe termen lung pericolul unei crize economice majore in SUA indusa de deficitele bugetare existente, de datoria externa in continua crestere si de evolutiile demografice. Nu as paria pe termen lung nici pe titlurile de stat americane si nici pe actiuni.

2. In esenta, ambele masuri vizeaza impiedicarea cresterii somajului chiar daca contextul este oarecum diferit. Masurile luate de BCE vizeaza in primul rand scaderea dobanzilor la care se finanteaza statele europene cu probleme, in asa fel incat sa le ofere o fereastra de oportunitate pentru reechilibrarea bugetului. In acest caz, masurile BCE nu au ca obiectiv principal scaderea somajului, ci mai degraba evitarea exploziei lui, prin ricoseu, ca urmare a unei crize a zonei euro. In cazul SUA, planul e mai degraba stimularea activitatii de creditare in scopul stimularii economice si a crearii de noi locuri de munca. De altfel, Fed a mentionat explicit obiectivul sau de a contribui prin politica monetara la micsorarea somajului, acest obiectiv coexistand economic cu scopul declarat al tinerii inflatiei sub control. Problema in acest caz este incertitudinea transmiterii eficiente a plusului de lichiditate furnizat de Fed in procesul de creditare. Nu cred ca vom asista la o imbunatatire spectaculoasa, peste noapte, deoarece aversiunea la risc a bancilor se mentine, ceea ce inseamna ca finantarea economiei va avea de suferit in continuare cel putin in prima jumatate a anului 2013.

3. In urma deciziilor principalelor banci centrale, asteptarile inflationiste sunt in crestere. De obicei, o astfel de schimbare de atitudine a investitorilor duce la majorarea pretului marfurilor. Pentru anumite categorii de marfuri, tensiunile geopolitice (petrol, gaze, aur) sau evolutiile climatice (cereale) vor avea si ele un cuvant de spus.

4. Pornind la premisa ca o criza severa a zonei euro va duce la scaderea nivelului de trai in majoritatea tarilor europene, decizia BCE creeaza un context favorabil pentru evitarea unei astfel de evolutii. Dar, BCE a cumparat doar timp pentru ca tarile in dificultate sa aplice corectiile necesare. Daca acest lucru nu se va intampla, impactul asupra nivelului de trai in zona euro va fi extrem de sever. In cazul Fed, influenta asupra nivelului de trai va veni pe filiera scaderii dobanzilor ipotecare si a generarii de noi locuri de munca. Pe termen lung insa, va fi esential pentru ambele zone ca inflatia sa fie tinuta sub control pentru a nu eroda din cresterile nominale de venituri si din puterea de cumparare. Din acest punct de vedere Europa pare mai bine pozitionata decat SUA.

Florin Citu, analist independent

1. Aici trebuie sa avem in vedere orizontul de timp. Pe termen scurt ambele piete vor beneficia de o euforie irationala a inverstitorilor. Dar, pe termen mai lung, ambele prezinta riscuri. Atat timp cat niciuna dintre aceste economii nu va avea crestere nu va deveni atractiva din punct de vedere investitional.

2. Ca si pana acum, ma astept ca impactul sa fie aproape zero. In ceea ce priveste cresterea masei monetare pentru a scadea somajul raspunsul a fost dat deja in anii ‘80: nu exista o curba a lui Philips sau altfel spus un trade-off intre inflatie si somaj. O crestere a inflatiei va duce pe termen mediu si lung la marirea somajului.

3. Politica monetara relaxata din ultimii ani a influentat deja pretul materiilor prime si a produselor agricole. Majoritatea acestor piete sunt acum folosite doar pentru pastrarea valorii banilor sau in interes speculativ. Observam aceeasi evolutie pe care am vazut-o pe piata imobiliara in intervalul 2001-2007 ca urmare a politicii monetare relaxate din SUA, Japonia si zona euro.

4. Din punctul meu de vedere ultimii ani au reprezentat un regres. In loc sa se treaca de la tintirea inflatiei catre urmatoarea tinta naturala, nivelul preturilor s-a mers catre o politica monetara discretionara ca in anii ’60. Inca nu stim cum au distorsionat pietele de obligatiuni interventiile bancilor centrale. Dar stim ca intotdeauna perioade de politici fiscale relaxate, cresterea deficitului, a datoriei publice si a cheltuielilor publice, care au fost sustinute de politici monetare relaxate au dus pana la urma la cresterea preturilor. In acest moment asistam la o monetizare a datoriei publice. Urmatorul pas va fi cresterea taxelor. Asadar, nivelul de trai va fi erodat atat de inflatie, cat si de taxe.

Laurian Lungu, managing partner Macroanalitica

1. Diferenta o va face productivitatea dintre cele doua zone. Rigiditatea pietei muncii in zona euro si absenta unei autoritati centrale fiscale face ca balanta castigurilor de productivitate sa incline catre SUA. Aceasta tendinta ar fi in concordanta si cu realitatea istorica. Incepand din 1990 americanii au lucrat in mod consistent, mai mult decat europenii. SUA investeste mai mult in inovatie, iar piata serviciilor din zona euro, cu aport important in PIB, e considerabil mai slaba decat cea din Statele Unite.

2. Masurile luate de BCE si FED au obiective diferite. Daca Fed vizeaza somajul si cresterea cererii interne, la nivelul zonei euro principalul obiect e de a intrerupe cercul vicios creat de diferentialul ridicat al ratei dobanzii la datoria suverana. Efectul asupra somajului este foarte probabil sa fie minor. Expansiunea monetara, daca este anticipata de catre piete, nu are efecte asupra economiei reale. De altfel si masurile precedente ale Fed – QE1 si QE2 – nu au avut efectul scontat asupra asupra cererii interne si somajului.

3. Pe termen mediu si lung expansiunea monetara duce la cresterea nivelului preturilor si nu a volumului de marfuri. In conditiile unei cereri scazute, atat in SUA, cat si zona euro, anticipatiile inflationiste vor juca un rol important. Atat Fed, cat si BCE vor trebui sa identifice momentul oportun cand sa inceapa sa restranga masa monetara pentru a evita o crestere in spirala a nivelului preturilor.

4. In logica argumentelor aduse deja, data fiind si evolutia PIB din ultimii 5 ani este evident ca, in medie, nivelul de trai a scazut. Probabil ca aceasta tendinta va continua si pe termen mediu, pe masura ce consumatorii isi achita datoriile facute in anii anteriori.

Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal

1. Atat SUA, cat si zona euro au propriile slabiciuni structurale si nu cred ca putem discuta de un castigator sau un perdant net. Cred insa ca actiunea hotarata si simultana a bancilor centrale va avea efecte semnificative in pietele financiare si implicit in economiile reale din cele doua zone, si nu numi. Dar, pentru ca impactul sa fie puternic si de durata, interventiile trebuie dublate de o agenda de ample reforme structurale. Practic, bancile centrale „cumpara” timp pentru a oferi spatiu pentru implementarea reformelor structurale.

2. Nu exista un consens intre economisti in momentul de fata cu privire la amplitudinea efectelor pozitive asupra economiilor reale. Dat fiind specificul interventiilor pe care le va opera Fed, se anticipeaza o relaxare a conditiilor din piata ipotecara, insa nu este clar daca acest lucru e suficient pentru a stimula economia in ansamblu, data fiind starea financiara precara a menajelor. In zona euro, interventiile sunt concentrate pe titlurile de stat in intentia de a relaxa presiunea pe finantarea statelor cu probleme. Interventii care vor fi sterilizate, reducand astfel riscul inflationist. In mod particular, efectele pozitive asupra ocupare si somajului sunt discutabile. Exista opinii care sustin ca dupa criza cresterea economica potentiala s-a diminuat si rata naturala a somajului a crescut, ceea ce necesita reforme structurale in loc unor masuri monetare care conduc la cresterea inflatiei si nu la reducerea somajului. Pe de alta parte, exista opinii care sustin ca somajului ridicat de acum nu reflecta neaparat o rata naturala mai mare ca efect al crizei si prin urmare, masurile monetare pot crea locuri de munca. Cred ca e prematur sa tragem vreo concluzie, pentru ca sunt necesare mai mult dovezi empirice si teoretice. Tind totusi sa cred ca prima abordare ar putea fi cea corecta.

3. Actiunile celor bancilor centrale au un efect pozitiv asupra apetitului pentru risc, stimuland astfel pretul activelor cu risc mai ridicat, inclusiv preturile de pe pietele de marfuri. 4. Impactul asupra nivelului de trai se va resimti in masura in care interventiile monetare neortodoxe vor fi dublate de masuri de reforma strucurala care sa amplifice si sa permanentizeze impactul pozitiv asupra economiilor reale.

  2012-09-28 2012-09-27 3.7360 4.5140 3.5131 198.1462

Comenteaza Widget stiri