Anul acesta insa Millen s-a „inmuiat” si a atacat muntele la volanul unui Hyundai Genesis Coupe 2013, fiind inscris la clasa Time Attack. Asta inseamna a trebuit sa respecte unele reguli si norme de de constructie a masinii impuse de regulament, in contrast cu clasa Unlimited unde ai voie sa participi cu ce masina iti scorneste mintea. Chiar si asa, nimic nu l-a impiedicat sa-și adjudece victoria si chiar sa bata recordul lui Nobuhiro „Monster” Tajima, parcurgand cei 20 de kilometri in urcuș in doar 9:46.164.
Destul de impresionant, dar Millen a avut o treaba usoara pentru ca editia 2012 a renumitei intrecerii a fost printre cele mai prietenoase din istoria competitiei.
In contrast cu anii precedenti, de aceasta data traseul a fost integral asfaltat, ceea ce a insemnat ca muntele si-a luat adio de la suprafetele lungi cu macadam, iar timpii realizati de piloti au vazut o reala imbunatatire cand acestia au trecut linia de sosire. De aici si timpul lui Rhys mai bun cu 5 secunde fata de cel inregistrat de Tajima anul trecut.
Insa acest lucru nu a contat pentru Rhys, pilotul luptandu-se sa readuca numele Millen in prim-planul competitiei. Ca intr-un pur scenariu telenovelistic, tatal acestuia, Rod Millen, a detinut timp de 13 ani recordul la Pikes Peak pana in 2007 cand Tajima l-a doborat la volanul unui Suzuki Sport XL7.
Lui Nobuhiro Tajima nu degeaba ii se zice „Monstrul”, sexagenarul castigand 5 ani la rand competitia, iar anul trecut a fost primul pilot din istoria Pikes Peak care a scos un timp sub 10 minute, ridicand ștacheta la un alt nivel.
In fond, acesta este scopul japonezului, Tajima propunandu-si sa treaca cu fiecare cursa la „nivelul urmator”. De aceea editia 2012 Pikes Peak l-a gasit abandonand clasa Unlimited si optand pentru clasa Electric, promovandu-si astfel compania sa, specializata pe vehicule electrice, cu modelul E-Runner creat in colaborare cu Suzuki.
Un vehicul full-electric, cu puterea maxima necomunicata si nu prea fiabil, pentru ca japonezul a abandonat in timpul cursei datorita problemelor survenite la masina.
Asa se face ca in clasa Unlimited au lipsit doi dintre favoritii competitiei, insa nu si al 3-lea, Jean Philippe Dayraut.
Anul trecut, Dayraut a adjudecat bronzul la volanul unei Dacia Duster No Limit, animata de cordul unui Nissan GT-R impins la 850 de cai-putere. Cu o astfel de herghelie sub capota francezului nu i-a fost greu sa termine pe ultima treapta a podiumului mai ales ca, in clasa la care participa, ramasesera doar trei masini.
Anul acesta au fost mult mai multi piloti inscrisi la clasa Unlimited, ceea ce i-ar fi dat sansa lui Dayraut sa straluceasca alaturi de Duster daca nu ar fi abandonat cauzand probleme la sistemul de franare, alaturandu-se astfel majoritatii prototipurilor din clasa Unimited care n-au reusit sa ajunga in piscul muntelui.
Chiar si cu drumul asfaltat integral incidentele n-au ezitat sa apara. Au fost in total opt steaguri rosii fluturate, iar in urma accidentelor doi oameni au fost transportati cu elicopterul la spital datorita leziunilor suferite. Din fericire nu s-au inregistrat fatalitati cu toate ca Jeremy Foley, la volanul unui EVO IX, cu siguranta si-a vazut viata inaintea ochilor cand a zburat de pe traseu in curba numita „Locul de joaca al Diavolului”. Ce nume inspirat!
