Despre Istanbul am fost uimita sa aflu ca este al treilea mare oras organizator de festivaluri de tango din lume, dupa Buenos Aires si Paris. Tango la Istanbul?! De unde pana unde? Ei, bine, orasul de pe Bosfor mi-a dezvaluit cu mult farmec si acest secret al sau. Si cine stie cate mai ascunde.
Intr-adevar, turcii sunt printre cei mai buni dansatori de tango din lume, dand acestui dans un plus de pasiune (daca se mai poate asa ceva) si de sensibilitate, parca pentru a compensa faptul ca nu l-au inventat ei. Le vine ca o manusa.
Totul se trage de la Ataturk. Intre domeniile atinse de masurile revolutionare ale celebrului presedinte turc, s-a gasit, printre celelalte arte, si muzica. Tango-ul, de care, se pare, Ataturk se indragostise in timpul calatoriilor prin Europa, a fost adus si promovat prin intermediul cantaretei Seyyan Hanim, protejata acestuia. Turcii l-au imbratisat regasindu-se in acordurile sensibile si romantice. Un popor cu sange fierbinte dar si cu delicatete orientala in suflet, educat sute de ani in traditia musulmana si-a gasit exact mijlocul prin care sa-si exprime, in pas cu lumea moderna, pasiunea si eleganta. Din perioada interbelica si pana azi au creat si au cantat tango-uri cu o perseverenta demna de invidiat.
Dansul a venit totusi mult mai tarziu, abia in anii ’90. Insa odata patruns, sub forma cluburilor de tango, al scolilor de dans, a adunat mii de adepti. Turcii, mai ales barbatii, sunt firi dramatice, cu trairi intense, fie ca ele sunt de bucurie sau tristete.
Totodata sunt genul, sa-i spunem „scoica”, duri in exterior, sensibili in interior. Astfel, tango-ul a fost singurul dans occidental, care, fara sa le stirbeasca sobrietatea exterioara, le-a permis sa-si exprime sensibilitatea si trairile intense din interior. In plus, un dans atat de elegant si sofisticat a fost calea cea mai potrivita de trecere de la dansurile unisex traditionale, la dansul modern, in cuplu.
De la Metin Yazi, primul instructor de tango si pana azi, cand, nu exagerez daca spun ca vor fi fiind sute de profesori, turcilor le e drag sa danseze si sa-i invete si pe altii tango-ul. Doar pe Istiklal, cunoscuta strada pulsand de viata, sunt cel putin zece sali de tango. In Taksim isi desfasoara cursurile Murat Elmadagli, pe care l-am cunoscut personal in calitate de organizator al festivalului TanGO TO Istanbul dar si ca invitat la festivalurile noastre.
Pasiunea, ambitia si, nu in ultimul rand, talentul il vor duce departe pe tanarul Murat care spunea „Noua ne trebuie vize sa mergem, sa iesim din tara, de ce sa nu facem in asa fel incat toata Europa sa isi doreasca sa vina la noi?” E putin spus ca ne-a pus la picioare Istanbulul atunci cand i-am fost oaspeti, petrecerile din fiecare seara tinandu-se in locatii dintre cele mai elegante si inedite, plus, cireasa de pe tort, milonga de pe vaporasul plimbat prin Bosfor.
Asadar, daca mai punem la socoteala si ospitalitatea notorie a turcilor, ajungem cu usurinta la faima de gazde desavarsite pentru festivalurile care au loc in Istanbul si in alte orase din Turcia. Tango to Istanbul, primavara, la inceputul lui martie, Istanbul Tango Festival, la inceputul lui iulie sau Istanbul Tango Ritual, in noiembrie sunt numai cateva dintre ele. Marii maestri internationali si locali incanta cu show-uri impecabile, ofera seminarii si workshopuri cu mare cautare iar milongile devin incendiare cu suportul orchestrelor de prima mana invitate sa ofere muzica live.
Si lumea danseaza nebuna, nebuna, vrajita de atmosfera de vis. Rochii elegante, pantofi multicolori, ochi stralucitori. Aerul vibreaza odata cu muzica, inimile exalta, perechile deseneaza povesti. Iar dimineata soarele rasare peste Bosfor asezand praf de aur si diamante pe orasul fermecat, in acorduri tanguitoare de bandoneon.
