In cele din urma, National Grid a decis sa nu-si activeze noul serviciu de prevenire a penelor de curent, dar insusi faptul ca a avut in vedere sa faca acest lucru ar trebui sa serveasca drept reamintire, in cazul in care cineva a uitat in toamna blanda, ca criza aprovizionarii nu a disparut, ca preturile sunt volatile si ca toate partile sistemului energetic ar putea fi pe cale sa fie testate sever din nou.

La capatul pietei de energie cu amanuntul, amintiti-va, aproximativ 29 de furnizori au cazut intre mijlocul anului 2021 si inceputul lui 2022, transferand costuri de 2,6 miliarde de lire sterline asupra consumatorilor chiar inainte de a numara posibilele lovituri de 6,5 miliarde de lire sterline de la becul spart. Asadar, ati crede ca Ofgem, un organism de reglementare care admite ca abordarea sa antecriza fata de furnizori „a dus la bariere financiare scazute la intrare si la o reglementare usoara a riscurilor financiare”, ar opta pentru o abundenta de prudenta in revizuirea reglementarilor.

Ei bine, nu a facut-o – sau, cel putin, nu este evident. Pachetul de reglementare dezvaluit i-a parut musculos pe cativa observatori. Iata verdictul lui Martin Young, analistul sectorial al Investec, intr-o nota intitulata „incet-incet, oportunitate ratata”. Multimea de consultari a fost „grea in cuvinte, dar cu putine detalii”. Si „avand in vedere tot ceea ce s-a intamplat inainte si costurile care rezulta pentru consumatori, suntem surprinsi ca Ofgem nu inaspreste cerintele intr-un ritm mai rapid”. Toate sunt puncte corecte.

In timp ce Ofgem accepta pe deplin ca furnizorii ar trebui sa fie mai bine capitalizati, se pare ca initial a pus stacheta la un nivel scazut. Noua tinta este ca furnizorii autohtoni sa aiba active nete de 110-220 de lire sterline per client pana in martie 2025. Limita de jos a intervalului este echivalent cu o factura mai mica de o luna pentru un client casnic mediu; iar termenul limita pentru a se conforma este mai mult de doi ani.

Cu privire la limitarea depozitelor clientilor – in centrul unei dezbateri intense in industrie – Ofgem a facut o intoarcere. In iunie, directorul executiv, Jonathan Brearley, a vorbit despre modul in care soldurile de numerar ale clientilor erau folosite de unii furnizori „ca un card de credit al companiei fara dobanda”, ceea ce inseamna ca un astfel de model de finantare era inacceptabil. Dar limitarea depozitelor clientilor (spre deosebire de banii colectati de la acestia pentru a finanta scheme de mediu) nu se va intampla acum. Singura exceptie este atunci cand Ofgem considera ca o firma a devenit prea dependenta de depozite.

Se pot intelege pasii logici din spatele intoarcerii regulatorului. In primul rand, nu vrea sa alunge firmele din industrie. In al doilea rand, cele mai mari costuri pentru consumatori din cauza esecurilor furnizorilor tind sa apara din acoperirea inadecvata a achizitiilor de energie, unde Ofgem promite in acelasi timp sa fie un politist mai activ. Chiar si asa, viziunea lui Young cu privire la limitarea soldurilor de numerar are un anumit atractiv de baza: „Avand in vedere natura speciala a energiei si faptul ca sunt implicati banii consumatorilor, ne pare ca exista meritul unei abordari mai dure”.

Ofgem isi asuma un risc. Noua sa abordare de reglementare se bazeaza in mare masura pe ideea ca oficialii sai, inarmati cu date mai mari, vor putea identifica probleme la timp pentru a interveni. E bine daca functioneaza. Dar, dupa cum descoperim, crizele energetice se pot misca rapid. Credibilitatea lui Ofgem nu ar supravietui unui alt esec de tip Bulb, care mai scapa cu cateva miliarde de lire platitorilor de facturi.

Pietele nu vor ramane calme mult mai mult daca protestele din China sunt urmate de represiune

„Preturile actiunilor scad din cauza protestelor impotriva blocarii din China”, au spus primele titluri. Un fel de. Pana la sfarsit, chiar si scaderea indicelui principal chinez a fost doar putin mai mare de 1%. Si, in ciuda faptului ca era suprapopulat cu companii miniere sensibile la China, indicele FTSE 100 din Londra a scazut cu 0,17%.

Lipsa unei reactii semnificative este ciudata, avand in vedere numarul de respectati observatori ai Chinei care fac comparatii intre protestele de astazi si cele din 1989. Intre timp, o brigada de economisti subliniaza ca regimul de la Beijing nu are optiuni bune: ramanerea cu masuri zero-Covid ar necesita blocari stricte in zonele cu cele mai multe focare, care genereaza aproape doua treimi din PIB-ul Chinei.

Si exista riscul, adauga, ca politica zero-Covid sa esueze daca oficialii locali se retrag, caz in care ar urma probabil o izolare nationala „cu un impact economic similar cu cel de la inceputul lui 2020”. Potentialul de consecinta globala este evident, avand in vedere ceea ce s-a intamplat cu lanturile de aprovizionare data trecuta.