38 de ore, 32 de minute si 39 de secunde i-au trebuit lui Peterhansel sa imblanzeasca raliu Dakar. Nu a fost o treaba usoara, dar orice nas isi are nasul.

Asa se face ca francezul a invins pentru a doua oara, la volanul unui Mini, cei aproape 8.000 de kilometri, inregistrand cu aceasta ocazie victoria cu numarul unsprezece, in una dintre cele mai notorii competitii nascute din setea pentru motorsport.

Doar pentru a trece linia de sosire iti trebuie multi nervi, angajament si determinare, nu mai punem la socoteala de ce ai nevoie pentru a castiga cursa.

Asa ca imagineaza-ti: Peterhansel a castigat de unsprezece ori, una dintre cele mai grele, inselatoare si obositoare curse de anduranta existente.

Si nu exageram deloc pentru ca in istoria Dakar s-au inregistrat aproximativ 65 de decese, accidentele implicand competitori si spectatori deopotriva, fie in timpul cursei propriu-zise fie intre probele speciale.

Bineinteles, cu toata determinarea si setea pentru victorie, tot n-ai putea sa te descurci de unul singur si ai fi rapid ingenuncheat in fata colosului denumit Dakar. Iti trebuie o armata de oameni si nici atunci nu poti fi sigur de reusita. X-Raid a fost armata lui Peterhansel, condusa de Sven Quandt, fiul lui Herbert Quandt, omul care practic a pus BMW pe picioare.

La fel ca si anul trecut, masina pusa la dispozitia pilotului francez, de catre echipa X-Raid, este un MINI Countryman Rally Raid echipat cu un motor de 3,0 litri turbo, de origine BMW, care dezvolta peste 300 de cai-putere.

Pe cat de mult uram cliseul „o simpla formalitate”, trebuie sa mentionam ca avansul acumulat de catre francez, i-a permis acestuia, in ultima zi, sa se bucure de priveliste in timpul probei speciale. Deci, pentru el, o simpla formalitate.Asta pentru ca Peterhansel s-a instalat la conducerea raliului inca din etapa cu numarul doi, unde a ramas nedetronat pe tot parcursul competitiei, terminand cu un avans de 42 de minute in fata lui Giniel de Villiers, ocupantul locului secund.

Mai mult de atat, putem spune ca echipa X-Raid si ale sale MINI-uri au monopolizat competitia, terminand raliul pe locurile 1, 3, 4 si 5, singurul „infiltrat” in grup fiind sud-africanul Giniel de Villiers, cu a sa Toyota Hilux.

Leonid Novitskiy a ocupat treapta a treia a podiumului, pe patru terminand Nani Roma, iar locul cinci a fost adjudecat de Orlando Terranova, la volanul unui BMW X3 X-Raid.

Nasser Al-Attiyah, a reusit timp de noua zile sa-i sufle in ceafa lui Peterhansel, dar a abandonat din cauza unor defectiuni tehnice la Buggy-ul sau. Echipa Qatar Red Bull Rally Team a fost urmarita de ghinion anul acesta, coechipierul lui Al-Attiyah, Carlos Sainz, abandonand tot din pricina unor probleme avute la masina. In apararea lor, trebuie mentionat faptul ca Buggy-urile acestora au fost construite cu doar cinci luni inaintea raliului, automobilele fiind concepute de la zero, fara o masina de serie la baza.

Triumful Frantei nu se limiteaza doar la victoria lui Peterhansel, la clasa moto impunandu-se Cyril Despres, calare pe un KTM. Astfel, in palmaresul sau intra a cincea victorie Dakar. Daca v-ați prins cum ca Dakarul este greu la volanul unei masini, nu cred ca putem sa exprimam in cuvinte cat de groaznic este la ghidonul unei motociclete.