Una din experiențele specifice Turciei este hamam-ul sau baia turceasca, care mi-a fost descrisa de mai multe persoane ca o experiența interesanta și mai ales foarte relaxanta. Cum sunt amator de experiențe noi, iar in Turcia in fiecare zi pe la 6 dimineața dau drumu la goarna la moschee sa cheme credincioșii la rugaciune și hotelul nostru era la o intretaiere de asemenea unde sonore, am devenit brusc doritor și de experiențe relaxante.
Dupa ce am sondat piața sau, pe ințelesul cititorilor mai corporatiști, am facut market research, am ales sa mergem la Cemberlitas Hamami, hamam al carui site arata foarte bine, plin de domnișoare, eu cu prietenul glumind pe tema asta, ca poate facem și noi o combinație. Dar daca socoteala de acasa nu se prea potrivește cu socoteala din targ, pot spune ca cu cea din bazar nu se potrivește *deloc*, singura persoana de sex feminin find o tanti pe la 45 de ani care statea la recepție, in rest doar turci batand spre varsta a treia.
Dupa ce ne-am ratacit de cateva ori și ne-am invartit in cerc pe niște straduțe laturalnice – un laitmotiv al excursiei noastre in Istanbul – am ajuns și la hamam. Era in apropierea Grand Bazaar-ului și relativ simplu de gasit. La recepție am avut de ales intre mai multe pachete de opțiuni – gen cu masaj dupa – am ales pachetul de baza: baie turceasca tradiționala. Dupa ce am achitat, ni s-a dat cate un pachet cu un burete și cate un jeton de plastic, dupa care am fost conduși intr-o camera la etaj unde ni s-a dat cate un prosop specific – numit peștamal – și s-a spus sa ne dezbracam și sa venim la hamam doar cu prosopul in jurul taliei. Ni s-a dat și cheia camerei, legata de o brațara de cauciuc, și ne-am lasat toate lucrurile in camera, motiv pentru care nu am poze din celelalte camere.
Ajunși jos, am fost trimiși la dușuri – destul de ne-tradiționale – și intr-un final am ajuns in camera principala. Poze din aceasta camera se gasesc pe site-ul hamamului, din nou, domnișoarele apar in poze din motive de marketing și nu au nici o legatura cu realitatea. In principiu este vorba de o camera circulara cu un bloc de marmura rotund in centru de cam 4,5 – 5m diametru și inalt de cam 40-50 de centimetri, niște borduri laterale, iar din loc in loc cate o chiuveta micuța cu niște castroane de cupru. Deasupra camerei este o cupola cu gauri prin care sa iasa aburul. Temperatura in camera este de 40-45 de grade, dar umezeala aplifica masiv senzația de discomfort termic.
Cand am intrat, atmosfera a fost puțin stanjenitoare, cel puțin pentru mine, ca intr-o camera plina cu barbați transpirați imbracați intr-un prosopel ud, nu prea vrei sa faci contact vizual cu nimeni sau sa te holbezi la ce fac alții, dar totodata, find la prima experiența de acest fel, nu știam cam ce sa fac și ma uitam cu coada ochiului sa imit și eu pe careva. Din fericire, angajații hamamului apar repede și ne iau in primire. Cel care urma sa lucreze cu mine era un moș, pe la 60 și ceva de ani, pe care-l chema, din cate am ințeles, Dușan. Dupa ce ii dau jetonul, imi face semn sa ma intind pe blocul de marmura care este folosit pe post de masa de masaj și incepe sa-mi faca un soi de masaj care aducea foarte mult cu imobilizarile din luptele de la sol din UFC și pe durata caruia am simțit ca-mi troznesc oasele de cateva ori. In ciuda varstei, moșul avea o forța fizica de invidiat, mai ales ca nici eu nu-s chiar mic și neajutorat.
Dupa ce am supraviețuit masajului, mi-a turnat o galeata de apa in cap și a inceput sa ma frece cu buretele ca sa-mi indeparteze stratul de celule moarte și inca cateva straturi de celule vii și bine conectate la acea parte a sistemului nervos responsabila cu percepția durerii. Dupa cateva minute am fost condus intr-o alta camera, la intrare, unde mi-a facut semn sa stau jos pe o bordura, mi-a aruncat inca o galeata de apa in cap – in principiu, cam toata operațiunea se derula cu delicatețea cu care se spala la țara covoarele inainte de Paști pe pietrele raului – și m-a luat iar la frecat cu buretele 2-3 minute. Intr-un final m-a trimis la duș și mi-a spus sa-l caut cand plec și sa-i dau bacșiș – care la urma urmei e un cuvant turcesc.
Prietenul meu terminase cam in același timp, așa ca am mers impreuna la dușuri – simt nevoia sa fac precizarea ca aveau cabine de duș separate – dupa care ne-am intors in camera principala și ne-am așezat pe bordura de pe margine, langa o chiuveta și mai turnam apa pe noi din cand cu vasele de cupru sau mai faceam cate o gluma aruncand apa foarte rece unul pe celalalt. Dupa cam 10-15 minute ne-am plictisit și umezeala devenise insuportabila, așa ca am ieșit și am mers in camera.
La plecare a trebuit sa dam bacșiș – cerut – atat celor care ne-au administrat baia turceasca, cat și celui care se ocupa de prosoape și camere. Una peste alta, experiența a fost interesanta, iar la ieșirea din hamam chiar m-am simțit relaxat, așa ca pot spune ca scopul a fost atins.
