Gabriela Udrea, femeia de mai jos (nu-i o metafora; la propriu, in poza), intelectualul politic de facultate particulara specializat in misterele presedintiei norvegiene, propriul sau admirator la telefon, salvatoarea Carpatilor cu chiloteii la vedere si sfacurile oferindu-se-n parg, surprinsa – iata – in toata splendoarea sa originara, nepoleita de consilieri specializati in de-țopare;
Si, mai ales, uluitorul vid interior cu piept bombat si gusa avantata, ajuns stapan de tip sovietic peste Armata Romana, ale carei resurse le utilizeaza pentru a-si polei nulitatea monosilabica: reviste de proslavire naroada, elicoptere pentru partid, firme de paza si caterig pentru imblanzirea pe baza de maruntis a rezervistilor mai ieri scuipati in cap.
Candva tucalar sportiv al lui Miron Cozma (principalul ”terorist” intern al Romaniei), reprofilat in coordonator de ”mafie personala” a marelui Mafioso Adrian Nastase, falcosul solemn Oprea chiar crede – si asta e lucrul cel mai grav! – ca si-a depasit conditia naturala de executant amorf, sec, bidimensional. Chiar crede ca barbia aruncata in fata si aerul maret lipit pe freza ”Apaca 70” pot transforma un izmenar in fantosa lui Ion Antonescu. Chiar crede ca UNPR exista dincolo de mismasurile si mantocariile cu bani publici ale unor puscariasi sau puscariabili simpatici, de omenie si voie-buna, precum Antonie Solomon sau Culita Tarata (Candva aveam ”Santajul si etajul” lui Pamfil Seicaru; acum avem ”Santajul si virajul” – virajul politic, desigur).
Chiar se invartoseaza cand citeste, cu placuta surpriza, comentariile delicioase ale postacilor personali de-o irezistibila candoare (macar astia dea Domnul sa nu se dovedeasca a fi platiti tot din banii Armatei – intre doua ciorbe bucatarii de la popota sa zica de bine despre dom’ministru):
octav
20 noiembrie 2011 – 8:00 am
”Militarii au “ministru adevarat” fata de alte categorii profesionale care au marionete in scaunele de ministru. Oprea tuna si fulgera la guvern pentru drepturile militarilor. Armata nu a dat niciun om afara. Bravo lor!”
Sau, mai dragut:
Caporalul Swek
19 noiembrie 2011 – 10:42 am
”Un tip onest care cunoaste greutatile prin care au trecut militarii in timpul cat si-au facut datoria. Sa traiti, domnule ministru si sa luptati in continuare pentru drepturile militarilor! Armata va este recunoscatoare.”
Ca se ia singur in serios si se-nfoiaza ca un cotoi martial in fata istoriei – e, in fond, treaba omului. La urma-urmei, daca am putea lua viata a la lejere (ca-ntr-un roman faimos pe care Gabi Oprea cu siguranta il dezbate frecvent cu nea ”Puiu” Iordanescu intre doua saruturi pasionale cu icoane, ca sa dea baietii gol: ”Nous sommes ici, aux portes de l’Orient, ou tout est pris a la lejere..”) atunci ne-am veseli nevoie mare de admirabila asemanare dintre Oprea si Buzz, robotul caraghios din Toy Story care se ia in serios ca salvator al lumii intocmai ca si Gabi Falci Napoleoniene.
Problema e ca, din pacate, chiar si aici, la portile Orientului, nu chiar orice este pasabil si lipsit de valoare destinala, grea.
Iar pentru faptul ca inchipuitul Buzz a condus atata amar de vreme Armata Romana, transformand veterani de razboi si militari adevarati, de camp de lupta, in pupatori omagiali de mana ai unui izmenar pompos – pentru asta nu meritam scuze.
Gabriel si Gabriela: masura insanitatii si a demisiei noastre morale. Daca mai aveti nevoie de ”dovezi”, click aici.
