In vremuri de restriste si urgie, in dangatul funebru al clopotelor ce vestesc sfarsitul economiei romanesti, un om intre oameni, El, Cel ales si daruit, s-a sacrificat! A preluat pe spatele-i puternic si drept, acolo unde stramosii sai aninau cosul de rafie umplut cu stiuleti, intreaga greutate a tarii.Asa vom citi peste zece ani, cronica celor sase ani de presedintie a marelui lider Nichita, cel care a luat bunacuviinta moldava si a protapit-o capra la Bucuresti. Cine va scrie aceste randuri…?

N-are importanta! Poate un Limbaies care va deveni oleaca de ministru, poate vreo diva pensionata care se va descoperi patrunsa, la crepuscula-i retragere, de o noua vigoare binecuvantata in capu-i, de un salariu bugetar. Cine stie…

In ranita fiecarui deontolog si luptator pentru binele cetateanului, zace condeiul unui pupincurist. Oboseala, foamea sau oftica lucreaza temeinic in detasamentul formatorilor de opinie.

Vom afla astfel, prin mestesugite interviuri si entuziaste informari, cum a ajuns in fruntea natiei un om care poarta in genomul sau, toate calitatile unui mare lider politic roman.

Ni le va explica rabdator, vreun Turcescu al viitorului:

A pornit de jos, iar asta o stim cu totii ca e bine. Toti cei care au pornit de sus se stie unde au ajuns! Intreaga-i viata a navigat si s-a adapat de la tata bugetului public. Ceea ce, iarasi e bine! Ce ne-am face cu unul care a mosit din greu la nasterea banilor? Ar putea sa-i tremure mana la vederea vreunui pret de piata si ar putea sa-l aleaga pe acesta in detrimentul celuilalt, care este dublu, dar asigura o calitate ipotetica, insotita de o certa multumire generala. A migrat de la PD la PSD! Inca o calitate! Doar n-o sa ramana omul cantonat la visurile de dreapta din tinerete. Se stie ca odata cu inaintarea in varsta, politicianul se intelepteste vazand cu ochii sau cu ruleta! In timpul serviciului sau nu s-a intamplat nimic! Putini oameni stiu ca aceasta caracteristica a unui politician, in exercitiul sau public, il face de-a dreptul irezistibil in fata electoratului. Concetatenii inteligenti sau cei care il stiu, il vor vota bucurosi ca sa scape de el, iara prostimea va fi mandra sa-si trimita un reprezentant la Bucuresti. Iar cei de aiurea, de prin tara, ce nu au auzit de acesta, vor fi fericiti sa-si incerce sansele cu unul nou, ca de cel vechi si elenele lui s-au saturat ca si cainele ud de proprii sai purici. Si-a dorit-o dintotdeauna! Doar nu-s degeaba atatea ore in fata oglinzii! Fara sa mai pomenim de premierile slujbasilor unsurosi si ale lor urari: Ce bine v-ar sta ca presedinte, domnu’ Primar! Plus ca o izbanda electorala vaccineaza intodeauna o cercetare penala!

Si toate au inceput cu candidatura la Presedintia Consiliului National al PSD-ului! Atunci Gigi a simtit, aidoma marilor figuri ale istoriei universale, ca forta sa politica si puterea sa de a face, nu mai incape in targul Iasului. Ea trebuia pusa in valoare la Bucuresti si de aceea, Gigi a plecat!

Acum, in sfarsit, tara este pe maini bune! Asfaltarile si schimbatul bordurilor se liciteaza la Cotroceni, tocmai pentru ca acolo este un om care se pricepe si nu lasa bugetul public la cheremul reptilelor pedeliste.

Poli Iasi a castigat campionatul national a treia oara consecutiv, dar din pacate, pe plan extern am fost iarasi dezavantajati. Ca intotdeauna, nu am fost lasati la masa bogatilor in cupele europene, si cu ajutorul arbitrilor, fotbalistii ieseni au fost eliminati dupa o dubla infrangere, de catre F.C. Knytsnupferlag din Islanda.

Dar nu trebuie sa disperam! Dupa cum bine stim, o mare realizare a Romaniei, sub inteleapta conducere a fostului primar, este ca orasul Iasi a fost declarat capitala europeana a fotbalului! Iata cum contributia bugetului local si a celui national pot atinge obiective ambitioase, ce pot zugravi o buna imagine a Romaniei!

In primavara lui 2010, umbra lui Gigi a parasit Iasul, era si timpul, pentru ca proprietarul acesteia plecase deja de vreun an la Bucuresti, iar in drumul ei se afla o rascruce.

In cazul in care va izbandi la Consiliul National, umbra lui Gigi se va lafai pe Kiseleff in jiltul cercetatului penal de trista amintire. Iar de nu, umbra va fi umflata si pusa bine la umbra, in locul unde se conserva umbrele trecutului.