Este un pic din fiecare dintre noi oriunde mergem și in fiecare om pe care il intalnim. Cand explorezi lumea te descoperi pe tine. Cand te descoperi pe tine gasești iubirea. Iar calatoria noastra in jurul lumii a fost doar un nou inceput pentru inca o mare iubire: Thailanda.
Primul stop Bangkok. Nu era pe lista mea inainte de a il cunoaște pe Max, totul are insa sens acum uitandu-ma in urma. Dragostea lui pentru Thailanda era mai veche, iar acum era nerabdator sa o impartașeasca cu noua lui iubire. Ieșim afara, caldura ne invaluie, o bogație de culoare ne intampina la tot pasul, mirosuri de durian și gunoiul ramas de ieri se intalnesc cu satay de porc la gratar și tamaie, oameni foarte prietenoși și binevoitori ne invita sa gustam din mancarea gatita pe strada care produce și mai multa caldura. Suntem luați de val, simțim ca traim, ne simțim in viața! Insa cea mai mare provocare pentru mine in acest oraș ce vuiește din zori și pana in noapte și din noapte pana in zori, a fost sa trec strada. Da, sa traversez! Oameni, mașini, motociclete, biciclete din toate parțile, claxoane, semafoare, polițiști, fluiere … Un vuiet ce curge, o nebunie care circula ! Valuri, valuri. O teama imensa și apoi o eliberare… Am traversat! Și așa ne-am unit, am inceput sa ne atașam, ne-am conectat!
Apoi conectarea cu Thailanda a continuat. Urmatoarea destinație, insula Koh Samui. Acolo a inceput și calatoria in trecut. Verdele crud, strada din placi plina de gropi, tarabele pe marginea strazii, mii de cabluri ce atarnau m-au teleportat in Romania anilor 80, in copilaria mea. Imi aminteau de viața la țara. Vedeam casa bunicilor. Mirosea a acasa. Milioane de fluturași in burta mea zburau in toate colțurile, de bucurie, de mirare, de curiozitate, de dor, de drag, de bine, de melancolie.
Ajunși la Resort și nerabdatori sa aflam cat mai multe despre aceste locuri, am fost conduși la bungalow-ul nostru unde aveam sa descopar urmatoarea legatura. In baie, langa toaleta o galeata cu apa. O lumanare pe masa din camera, una pe veranda. Nu apa. Nu electricitate. Am zambit cu ironie. “S-a luat curentul, iar imi fac lecțiile la lumanare” am gandit. Doar pentru cateva ore, ne-au asigurat localnicii. Au urmat 3 zile romantice la lumina candelei și “spalat la lighean” cum ar zice bunica. Dar nu e viața o aventura ce se tot repeta ?
12.12.2012 Am inchriat o mașina și am plecat sa vizitam Pagoda Chedi Laem Sor in sudul insulei. Bineințeles cu sistem de navigație la bord, ca sa ajungem la destinația dorita. Din greșeala (ce bine ca greșim!) sau intamplare (si ce bine ca se intampla!) am ajuns pe o strada ce nu era pe harta și care s-a infundat chiar in fața noastra. Case pe stanga, case pe dreapta, intoarcem și vedem un mare afiș “Animate health”, Dr. William Engelhardt. Exact ce cautam, zic eu zambind ! Din spatele casei iese o thailandeza micuța care ne invita sa bem un smoothie in cafeneaua ei. “Why not” zicem noi, neștiind ca așa se numea și cafeneaua. Curajul simplitații: doua mese de lemn direct pe terasa, un meniu lila foarte scurt și doua suflete pline de iubire, Sow & Will. Lucrurile simple fac oamenii simpli. Si cat este de greu sa fii simplu !
American de origine, Will este acum Consultant in Wellness. Dupa 15 ani de Design Industrial și-a schimbat viața radical plecand din State, lasand așa zisa “civilizație” in urma și alegand reintoarcerea la natura, la mai puțin, la simplu. Este doctor in Naturopatie, fizician cu specializare in medicina funcționala și multe altele pe care nici nu știu sa le traduc. Sow, prietena lui, o thailandeza frumoasa cu un par negru și ochii migdalați, avea sa ma impresioneze nu numai cu cel mai bun mango maracuja smoothie din viața mea. Intr-o limba pe care numai noi doua cred ca am ințeles-o, mai mult cu ochii și mainile, Sow și-a deschis sufletul și mi-a povestit cum dupa 6 ani departe de apa, de doi ani traiește din nou pe malul oceanului.
Tsunami-ul din 2004 le-a luat tot ei și familiei ei care traiau și munceau in Khoa Lak atunci. Primul val a ras totul sub ochii ei, restaurantele de pe plaja, mașini, oameni, copaci, iar ea fiind o buna inotatoare a reușit sa se țina la suprafața și sa se agațe de un copac cand valul s-a retras. Al doilea val a fost și mai mare și mai intens și i-a supt și ultimele puteri ramase, insa dorința ei de viata era mult mai puternica ! A lasat-o pe acoperișul unei case. Uitandu-se inapoi spre mare vedea deja urmatorul val și simtea cum se apropie. Pamantul vuia. Și-a dat drumul de pe bucațica de care se ținea și a ințeles ca a venit momentul sa accepte ca acesta ii este sfarșitul. Liniștita s-a lasat purtata de apa.
Aveam parul maciuca, sangele nu imi mai circula, lacrimi in ochi și simțeam cum inima mi se oprise. Abia respiram… Ii țineam mainile in ale mele și plangeam impreuna ! Impacata cu finalul ei, plutind pe apa cine știe cate ore, Sow s-a trezit intr-o barca. Un om a scos-o din apa și i-a salvat viața.
Tsunami-ul nu le-a luat tot, le-a lasat viața! Acum a facut pace și cu oceanul. Casa lor este direct pe mal, adora sa il priveasca si iubește din nou sa inoate.
Un pic din Sow este acum in mine și cu mine mereu, oriunde. Legatura dintre noi este simpla iubire și știu ca un pic din mine este in ea și in Thailanda. De aceea nu pot decat sa le iubesc.
Pana cand ne vom revedea i-am daruit sandalele mele sa ma poarte mai departe prin lumea ei. Caci calatorul ii sta bine cu drumul … Dar aceasta este o alta poveste.
