Nu, nu e deloc ghinionist locul unde va invit acum, chiar daca intrati intr-o cladire de birouri neutra si impersonala. Apasati 13 si liftul va lasa direct in restaurant, unde sunteti condus la una dintre mesele cu doua sau sase locuri, sau in zona lounge, cu fotolii si canapele.

Desi era luni seara si nu eram imbracat potrivit pentru un restaurant cu pretentii (venisem doar sa intreb daca tinuta e obligatorie), ospatarul amabil mi-a spus ca pot sta, iar pentru aceasta ii multumesc. Am ales o masa pentru doua persoane, fumatoare, langa acvarii. Meniurile (mancare/bauturi si vinuri) mi-au fost aduse imediat si am comandat destul de repede, ajutat si de recomandarile pricepute ale personalului.

Asadar… Nu puteam sa nu iau melci de Bourgogne; dupa, era binevenita o supa, deci gaspaccio. M-am racorit, e timpul pentru miel pramantier cu sos caramelizat , adica legatura perfecta cu moelleux de ciocolata selectie Tanzania. Ce sa fie adjuvant lichid? Pai, un Tulamore Dew mare, cu un cub de gheata si mai vad dupa. Cu paharul intr-o mana si pipa insotitori m-am asezat langa fereastra mare si am privit Bucurestiul de sus: e frumos, blocurile nu mai sunt atat de agresive, cate un avion decoleaza/aterizeaza, la acea ora cerul era superb, plantele si acvariile imblanzesc spatiul distins, dominat de pian. E un loc placut, un rasfat necesar.

Cu putin inainte de melci mi-au fost aduse cateva felii de bagheta si unt cu ierburi, o buna introducere si o la fel de buna incalzire a stomacului. Cei sase melci, nu foarte mari, sunt foarte bine pregatiti, cu ulei de masline din belsug, cu usturoi maruntit si ierburi aromate; cu greu m-am abtinut sa nu renunt la tacamurile speciale si sa iau la curatat cochiliile cu mana, din care scosesem carnea delicioasa, cu o consistenta oarecum asemanatoare cu cea a limbii pregatite cu lapte. Oricum, este obligatoriu sa faceti curatenie cu painea imbibata de aromele si zemurile caldute si bine mirositoare. Foarte bun. Cum timpul de asteptare e decent, am timp sa merg la toaleta: foarte curata, cu obiectele, culorile si decora­tiunile interesant alese, este in nota restaurantului.

La revenire ma astep­ta o farfurie adanca, alba, gazda perfecta pentru la fel de ireprosabilul gaspaccio: consistenta si prospetimea cremei reci de rosii este subliniata de fasiile de castravete verde si de iuteala ardeiului, toate fiind mangaiate de uleiul de masline de cea mai buna calitate; din cand in cand, bucatele de paste mai taie din iuteala. Da, cred ca-n momentul acesta este cea mai buna gaspaccio din oras, cu un plus pentru farfuria care permite strange­rea si ultimilor stropi de supa fara sa fiti nevoiti sa o inclinati. Mi-era bine si intre feluri aveam timp de cateva fumuri si o privire aruncata impasibililor pestisori de langa mine.

Pentru felul principal balansam intre biftec “a la cuisine” si acest miel, care a invins si n-a gresit deloc. Pe o farfurie adancita imaculata erau stratificate bucatele de carne si piure de cartofi tinute impreuna de sosul gros, bine redus; peste, era presarat parmezan si firimituri de paine praji­ta, stindardul fiind o frunzulita de coriandru. Delicios! Carnea este im­pe­cabil facuta (sta 4 ore la cuptor), mirosul de miel este unit fara gres cu vinul care se simte in sos, iar cartofii dau nota de frust unui preparat pe care trebuie sa-l cereti neaparat. La fel ca la antreu, am folosit painea cu unt si am facut curatenie deplina.

Desi am mancat ceva-ceva, nu ma simteam umflat, plin, mai ales ca folosisem si cateva felii de bagheta cu unt. Astfel, desertul este asteptat cu mare interes. Ca de fiecare data, dupa maximum 10 minute imi este pusa in fata o farfurie alba intinsa, pe care stau cupa de inghetata de vanilie, o lingura de piure de portocale si o prajitura cu forma asemanatoare mascotei, triunghiul acesta fiind conturat de zahar cernut.

Invelisul ferm al prajitu­rii ascundea o crema groasa din cioco­lata, calda, care se scurgea onctuos in lingurita. Combinatia cu portocale si inghetata este savuroasa si, uite asa, nu m-am putut opri pana la ultima inghititura. Cand mi-am dat seama ca nu am cerut vin, desi carnea de miel il cerea. Vina mea. Dar totul a fost foarte bun si n-am avut timp. Cand am sa revin stiu cu ce sa incep.