Mai exact in burta vaporului, la “demiapa”, ca intr-un salon (dotat cu scoici, acvarii, decoratiuni marine) prin ale carui “hublouri”, daca ai putina imaginatie, zici ca vezi marea, nu ramurile copacilor.

Si trebuie sa ai imaginatie in restaurantul cu poarta de tabla vopsita in albastru marin, cu cu fete de masa de culoarea valurilor si cu obiecte-souvenir de marinar de cursa lunga. Altfel ar fi pacat de ce urmeaza! Pitit prin mahalaua precupetilor si a chivutelor de la Hala (de-i zice acum Centru, dar tot miros de gratar se iteste printre muscate si oleandrii duminicile), restaurantul cu pricina fuse pentru mine un paradox dintre cele mai placute. Ca infatisare, seamana cu restul caselor incropite din zona (parca cel mai mic cartier din Micul Paris), dar ca servire si bucatarie te duce undeva, spre “Novecento”, bunaoara povestea dupa care s-a turnat filmul “Legenda lui 1900”. Servete asezate-n poala de maini dibace, boluri cu ape aromate de felii de lamaie, tacamuri si accesorii pentru toate pescariile servite la masa, vin tinut la rece, chelner aproape personal…

Mai, sa fie, zic, ia sa vedem ce face bucatarul! Cerui tot ce mi se paru mai peste mana pentru ei in ziua aceea (am nimerit in ajunul deschiderii si m-au primit ca naufragiatul, cu bratele deschise). Astept ceva, dar nu degeaba, caci aflu intre timp povestea locului, a vinului pe care-l beau, ce aroma are, cum imi va fi servit… Rad amuzat, incepe ca o seara de croaziera. Pana schimbaram doua vorbe cu domnul Ioan, tiitorul locului (doar intrebati-l si veti afla povesti cu vapoare, porturi si delicii culinare), iata si antreurile noastre.

O salata de caracatita cu bucatele de ardei si rosii aruncate-n bol cat sa-i sporeasca gustul lighioanei, peste care tronau o bunatate de baby schrimps ametiti pe gratar (cocktail Nautilus). Urma o duzina de puiuti de calamari care nici nu iesisera bine din navod si isi aflasera soarta pe gratar si mai apoi la mine-n farfurie, usor crocanti la suprafata si suculenti la mijloc, toropiti de aroma sosului de lamaie. Pana sa vina felurile urmatoare, eu, unul, as fi luat si o crema de creveti (10 lei) sau o ciorbita de peste (5 lei), dar m-am gandit ca e deja prea mult si nu se face (eram cu o doamna la cina), asa ca i-am facut semn cu ochiul chelneritei, cum ca revin eu singurel, am inghitit in sec si am continuat conversatia. Care a durat ceva, pret de vreo doua pahare de vin sorbite incet, caci orice fel comandat se prepara atunci si, bine stim, in afara de paine prajita si salata verde, orice mancare dureaza, daca bucatarul isi respecta rangul.

Altfel, e pacaleala incalzita sau fast food. Si-uite asa, perorand despre principii culinare, ma trezii cu o felie de lup de mare la gratar drept in farfurie, mare cat o palma de voinic (puteam s-aleg si pastrav, salau, saramura de crap, stiuca, dar eu nimic, lup de mare, ca asta-i emblema Romaniei!). Dupa am zis ca merge caracatita (n-am avut alta rima) marinata si fiarta in vin si arome. Un deliciu pe care l-am asortat cu un risotto cu fructe de mare ce mi-amintii de cinele de pe coasta Mediteranei. O portie de papanasi grasuni a incheiat masa (nepotrivit final, dar contrapunct taaare gustos).

Am fost condusi pana la poarta, dupa obiceiul provincialului bucuros de oaspeti, osteneala care mie mi-e tare draga si ma obliga sa revin macar din timp in timp, asa cum treci pe la rude. Dar, sincer sa fiu, eu ma intorc din alta obligatie: am apucat sa-i fac cu ochiul chelneritei cum ca, ma-ntelegi, o crema de creveti… Si parca ar merge si o pulpa la cuptor fezandata-n vin si distuita vreo opt ore, cea pentru care trebuie sa anunti inainte si sa vii cu inca sapte confrati… Parca si un snitelas ca la Viena… Eee, mai vorbim noi…

Nota de plata: Cocktail Nautilus : 7 lei Baby Calamari: 7 lei Risotto cu fructe de mare: 12 lei Caracatita marinata: 20 lei Lup de mare: 20 lei Papanasi: 6 lei Blanc Cotnari : 23 lei Total 96 lei