Franța – Italia, 2006: Finala legendară și lovitura lui Zidane

Povestea unui meci de neuitat și a gestului care a șocat lumea fotbalului

Pe 9 iulie 2006, stadionul Olympiastadion din Berlin a găzduit finala Campionatului Mondial dintre Franța și Italia. A fost un meci intens, dramatic, care a intrat în istorie nu doar pentru că Italia a cucerit al patrulea său titlu mondial, ci mai ales pentru un moment șocant: Zinedine Zidane, căpitanul Franței și unul dintre cei mai mari fotbaliști ai tuturor timpurilor, a fost eliminat în prelungiri pentru că l-a lovit cu capul în piept pe fundașul italian Marco Materazzi.

Contextul finalei

Franța și Italia ajunseseră în ultimul act după parcursuri solide.

lFranța, condusă de Zidane, Henry, Thuram și Makelele, nu era considerată favorită înaintea turneului. Totuși, echipa lui Raymond Domenech a eliminat Spania în optimi (3–1), Brazilia în sferturi (1–0, gol Zidane pentru Henry) și Portugalia în semifinale (1–0, gol Zidane din penalty). Zidane, aflat la ultimul turneu al carierei, era sufletul și creierul echipei.

lItalia, antrenată de Marcello Lippi, venea cu un lot extrem de puternic: Buffon în poartă, Cannavaro și Materazzi în apărare, Gattuso și Pirlo la mijloc, Totti și Luca Toni în atac. Italia trecuse de Germania în semifinale, cu 2–0 în prelungiri, și părea o echipă solidă și disciplinată.

Finala promitea un duel spectaculos, dar nimeni nu avea să prevadă cum se va scrie istoria.

Meciul – început fulminant

Partida a început într-un ritm intens. În minutul 7, Franța a deschis scorul prin Zinedine Zidane, care a executat cu multă nonșalanță un penalty obținut de Malouda. Zidane a trimis mingea cu o „scăriță” peste Buffon, balonul a lovit bara și a intrat în poartă. 1–0 pentru Franța, iar publicul era în delir.

Italia nu s-a lăsat intimidată. În minutul 19, după o centrare din corner a lui Andrea Pirlo, Marco Materazzi s-a înălțat și a marcat cu o lovitură de cap. Scorul devenea 1–1, iar meciul se anunța incendiar.

Echilibrul și prelungirile

Restul timpului regulamentar a fost echilibrat. Franța a dominat mai mult, având ocazii prin Henry și Zidane, dar Buffon a fost de neînvins. Italia a mizat pe contraatacuri rapide, însă apărarea franceză, condusă de Thuram și Gallas, a rezistat.

S-a intrat în prelungiri, iar în minutul 104, Zidane a fost aproape să devină din nou erou: a trimis o lovitură de cap puternică, dar Buffon a scos spectaculos. Era momentul care putea să închidă meciul în favoarea Franței.

Astfel de ocazii rare seamănă cu acele momente în care primim rotiri gratuite fara depunere, situații care nu apar des, dar atunci când le primești și le folosești bine, pot decide totul.

Incidentul șocant – Zidane vs. Materazzi

În minutul 110 al prelungirilor, a venit episodul care avea să marcheze definitiv această finală. Zidane și Materazzi se duelaseră de mai multe ori în timpul meciului, schimbând cuvinte dure. După o fază fără importanță, Materazzi i-a adresat lui Zidane o insultă.

Reacția francezului a fost neașteptată: Zidane s-a întors brusc și l-a lovit cu capul în piept pe fundașul italian, care s-a prăbușit pe gazon.

Arbitrul Horacio Elizondo nu văzuse faza direct, dar asistenții săi și sistemul video disponibil pentru organizatori i-au confirmat incidentul. Zidane a primit cartonașul roșu direct. Era ultimul meci al carierei sale, iar el părăsea terenul în lacrimi, cu capul plecat, în fața a miliarde de telespectatori.

Penalty-urile decisive

Scorul a rămas 1–1 și finala s-a decis la penalty-uri. Italia a transformat toate cele cinci lovituri (Pirlo, Materazzi, De Rossi, Del Piero, Grosso), în timp ce pentru Franța, Trezeguet a ratat, trimițând mingea în bară.

Italia a câștigat 5–3 la penalty-uri, cucerind cel de-al patrulea titlu mondial din istoria sa (după 1934, 1938 și 1982). Fabio Cannavaro, căpitanul Italiei, a ridicat trofeul, iar Buffon și colegii săi au sărbătorit o victorie istorică.

După finală – controverse și explicații

Gestul lui Zidane a stârnit un val uriaș de controverse. Presa din întreaga lume a încercat să afle ce anume i-a spus Materazzi pentru a-l provoca. După câteva zile, fundașul italian a recunoscut că a insultat-o pe sora lui Zidane, replicând la o remarcă a francezului.

Mulți au condamnat gestul lui Zidane, dar alții l-au înțeles, considerând că reacția, deși greșită, a fost una de moment, provocată de jigniri grave.

În Franța, Zidane a rămas totuși un erou, iar în sondaje, majoritatea fanilor au spus că, în ciuda incidentului, îl consideră cel mai mare fotbalist francez din toate timpurile.

Imaginea lui Zidane

Acea finală a fost ultimul meci al carierei lui Zinedine Zidane. Deși plecase în lacrimi și cu un cartonaș roșu, imaginea sa ca jucător genial, lider și simbol al Franței nu a fost ștearsă.

Zidane rămâne în istoria fotbalului mondial cu trofee impresionante: Campion Mondial în 1998, Campion European în 2000, câștigător al Champions League (2002, Real Madrid) și Balonul de Aur (1998).

Lovitura cu capul aplicată lui Materazzi a devenit una dintre cele mai faimoase și controversate scene din istoria fotbalului, analizată și rememorată de-a lungul anilor.

Concluzie

Finala Franța – Italia din 2006 a fost mai mult decât un meci de fotbal. A fost un spectacol total, cu emoții, dramatism și un deznodământ neașteptat. Italia a câștigat titlul mondial, dar lumea întreagă și-a amintit acea seară prin gestul lui Zidane.

Pentru francezi, a fost o finală amară, pierdută pe muchie de cuțit. Pentru italieni, a fost confirmarea unei generații extraordinare. Iar pentru fotbalul mondial, acea finală rămâne una dintre cele mai intense și discutate din toate timpurile.

Zidane a încheiat cariera cu un paradox: unul dintre cei mai mari jucători din istorie, care a ieșit de pe scenă nu aplaudat, ci eliminat. Totuși, legenda sa rămâne intactă, iar imaginea sa, chiar și cu acel cap în pieptul lui Materazzi, face parte din mitologia fotbalului.