Nu stiu de ce, dar nu ma asteptam sa dau si peste Jules Verne printre extraordinarele explorari ale science-fiction-ului pe care le face Adam Roberts in romanele sale. Cu toate astea, era firesc ca o parte atat de importanta din fundatia SF-ului sa nu scape de privirea atenta – pe jumatate dragastoasa, pe jumatate critica – a scriitorului britanic. Dupa cum probabil v-ati dat seama din titlu, Twenty Trillion Leagues Under the Sea e un soi de stranepot din secolul XXI al celui mai celebru roman al lui Jules Verne: Douazeci de mii de leghe sub mari. Un stranepot nazdravan, ironic, dar si reverentios fata de strabunici, mandru de stiinta lui in ale calculatoarelor, dar si doritor sa scape de gadgeturi si sa inoate in mare.

Twenty Trillion Leagues Under the Sea incepe o data cu lansarea la apa pentru o prima calatorie de incercare a primului submarin atomic francez, Le Plongeur, construit chiar dupa planurile descoperite in India ale submarinului Nautilus. Existenta acestui submarin experimental este cunoscuta de numai cativa oameni, iar despre soarta lui si disparitia lui, nimeni dintre contemporani nu pare a sti nimic. Despre aceasta soarta ne povesteste Roberts in acest roman, purtandu-ne intr-o „calatorie extraordinara” demna de cele mai bune scrieri ale lui Verne. Astfel, in timp ce Le Plongeur efectueaza cateva teste deasupra platformei atlantice continentale, submarinul „plonjeaza” in adancuri si, chiar in momentul in care presiunea pare sa devina prea mare pentru peretii submarinului, aceasta incepe in mod miraculos sa scada. Submarinul continua sa se scufunde zile in sir, fara intrerupere, declansand in mintile echipajului si ale celorlalți participanti la expeditie teorii care de care mai extraordinare si mai fanteziste. Adancimea la care au coborat a depașit fundul Atlanticului, pentru ca apoi sa treaca cu mult chiar si de diametrul pamantului. Oare ce se intampla cu submarinul? Echipajul si-a pierdut mintile? Se misca oare in cerc? Au patruns intr-un alt univers? Sau au murit si acum se afla in Iad?

Adam Roberts ne ofera in aceasta carte o critica la adresa lui Jules Verne si, in egala masura, un exercitiu de admiratie pentru Calatoriile Extraordinare ale scriitorului francez. Astfel, asemeni cartilor lui Verne, nici Twenty Trillion Leagues Under the Sea nu exceleaza deloc la capitolul personaje, proza si stilistica. Personajele sunt in exclusivitate barbati, plini de testosteron, rasism, conservatorism si nationalism dus pana la extrem. Insa intamplarile extraordinare prin care trec sunt povestite cu multa pricepere si, la fel ca la Jules Verne, cu o buna cunoastere a uneltelor prin care poate fi manipulat cititorul. La fel ca la Jules Verne, stiinta este cat se poate de riguroasa, fara insa a deveni inaccesibila. Ca in romanele autorului din Nantes, cartea lui Roberts poate fi citita ca o fictiune didactica pentru copii si tineri, dar, dupa cum ne amintim cu totii din copilarie, aceste lectii devin cum nu se poate mai minunate atunci cand sunt imbracate in vesmintul Calatoriilor Extraordinare. Singurul punct unde, cred eu, Roberts a mers putin prea departe a fost la nivelul personajelor, care prea sunt toate antipatice și pline de defecte care de care mai sinistre. Jules Verne a creat multe personaje memorabile, de care m-am atașat, dar acest lucru nu s-a intamplat cu nici unul dintre personajele care populeaza Twenty Trillion Leagues Under the Sea.

Adam Roberts este unul dintre cei mai cunoscuti fani, critici si scriitori de SF. Aceste trei trasaturi combinate fac ca toate lucrarile lui sa fie scrise dintr-una dintre cele mai inedite perspective din literatura speculativa. Practic, Roberts iubește SF-ul ca un fan, il cunoaște ca un scriitor și il diseca, ca un critic. Și face toate acestea in același timp. Combinația acestei „lupe cu trei lentile” cu dorința scriitorului britanic de a scrie cate o povestire și cate un roman in fiecare dintre subgenurile science-fiction-ului face ca, de fapt, fiecare lucrare a lui Adam Roberts sa fie un studiu critic – extrem de accesibil – al istoriei SF-ului. In același timp, insa, e o scrisoare de dragoste fata de ceea ce s-a scris inainte. Insa Twenty Trillion Leagues Under the Sea merge chiar mai departe, dupa ce ii parcurgem finalul, care arunca o lumina metaliterara cu totul surprinzatoare asupra povestii.

Ce-ar mai fi de spus? Pe coperta, alaturi de Adam Roberts, mai apare un nume: desenatorul  Mahendra Singh, ale carui ilustrații extrem de sugestive amplifica tot ceea ce citim in fiecare capitol. Este o combinație foarte reușita intre litere și imagini care demonstreaza, inca o data, faptul ca ficțiunea pe hartie poate ajunge pe culmi pe care carțile electronice nu le pot – inca! – atinge.